Zona Blogusculară

Revelion 2009

2009-01-04T18:20:00.003+02:00

Problema cu organele abuzive

2008-03-06T17:50:00.006+02:00

În viaţa de student te poţi lovi de situaţia în care căminul în care îţi duci cu greu studenţia are parte de controale abuzive din partea "organelor". Trebuie sa stii totuşi care îţi sunt drepturile şi responsabilităţile.
Iată ce spune CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, la articolul 27:

Articolul 27: Inviolabilitatea domiciliului

Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
3. Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.
4. Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.

Un sfat, daca îmi permiţi, ai grija ce faci, cum faci, ce muscă pe căciulă ai, că poate nu ştii cu cine te pui, că la unii sticleţi nu le inspiră nimic articolul 27...şi te poţi trezi cu mascaţii (băieţii în negru care respiră greu) la tine în "celula căminală". Baftă!

Proximitate avansată

2008-02-26T22:09:00.005+02:00

România şi Uniunea Europeană. România şi viitorul european. România şi viitoarele extinderi. De ceva vreme mă macină o întrebare. Care va fi configuraţia frontierelor comunitare peste 20 de ani? Mai este ceva vreme până atunci, de aceea voi încerca să imi răspund acum la o astfel de întrebare. Modul în care am să o fac poate fi eronat şi totuşi este posubil să anticipăm măcar parţial o fărâmă a viitorului.
Croaţia, Macedonia, Turcia(?) au poate şansele cele mai mari de a fi invitate în "clubul european" în viitorul destul de apropiat. Pe viitor poate vor mai adera Albania, Bosnia-Herţegovina, Serbia, Muntenegru, Ucraina, Republica Moldova (???), unilateral proclamata Republică Kosovo (???). După aceste extinderi graniţele Comunităţii Europeane vor fi vecine Belarusului, Rusiei, Georgiei, Armeniei, Azerbaidjanului, Iranului, Irakului şi Siriei.
Pentru ţări care în mod normal nu îşi au graniţele în apropierea acestor zone(multe dintre ele cunoscute ca fiind zone de conflict) însăşi graniţele Uniunii Europene vor afecta liniştea statelor membre.
Un exemplu ar fi aderarea Turciei (2015?) la Uniunea Europeană. Vecinii Turciei vor deveni implicit şi vecini ai spaţiului comunitar. Probleme de la graniţă, precum actuala problemă kurdă, sau problemele legate de modul în care a fost trasată frontiera turco-siriană, vor deveni din probleme exclusiv ale Turciei, aspecte ce vor afecta întreg spaţiul comunitar. Aşa am putea explica sintagma "Proximitate avansată". Cum ne va afecta asta pe noi, românii?!
Problemele cele mai serioase, cred eu, că ar putea apărea în zona Balcanilor, dar mai ales la graniţa de sud-est a viitorei Uniuni (actualele graniţe estice, sudice şi sud-estice ale Turciei). Totuşi începerea negocierilor cu Turcia, creează un precedent pentru o posibilă aderare a Israelului. Şi ce se va întâmpla atunci? Depinde de genul de politică pe care o va adopta Uniunea Europeană.

Europenismul astăzi

2007-12-03T17:30:00.000+02:00

În Romania, Uniunea Europeană este de multă vreme prezentă în discursurile politice interne, în mass media, în dezbaterile opiniei publice, în programele universitare sau în discuţiile cotidiene deoarece în 1990, o dată cu prăbuşirea regimului comunist, reîntoarcerea la Europa a devenit un reper important al societăţii româneşti.
Orientarea Romaniei spre democraţie şi promovarea valorilor economiei de piaţă a făcut evidentă necesitatea integrării acesteia în structurile comunitare europene, în aşa fel încît apartenenţa Romaniei la Europa să nu fie doar o realitate culturală sau spirituală, ci şi politică, economică sau instituţională. Esenţa tranziţiei de la regimul totalitar la cel democratic o constituia, în Romania, la fel ca şi în celelalte state foste comuniste, reformarea şi restructurarea economică şi respectiv democratizarea societăţii.
În plan politic, România a formulat în mai 1991 cererea oficială privind începerea negocierilor în vederea asocierii la Comunitatea Economică Europeană şi a semnat în februarie 1993 Acordul de Asociere cu aceasta. Astfel, obiectivul fundamental al politicii externe româneşti a devenit din acel moment integrarea în marea familie europeană. Ca urmare, în 1993 a fost creat în cadrul guvernului României, Departamentul de Integrare Europeană, cu rang de minister, iar în iunie 1995, pe baza prerogativelor acordate prin statutul de membru asociat, România a depus oficial la Cannes cererea de aderare la Uniunea Europeană, însoţită de o strategie naţională de preaderare, numită Strategia de la Snagov.
Dezbaterile pe marginea integrării României s-au extins şi au devenit tot mai consistente în mediul cultural, unde adesea europeniştii (Alexandru Paleologu, Gabriel Liiceanu) au polemizat cu tradiţionaliştii (Octavian Paler şi alţii); în mediul economic, în care s-a încercat găsirea celor mai potrivite linii şi strategii de dezvoltare a României în direcţia economiei de piaţă (Tudorel Postolache, Mugur Isărescu, Daniel Dăianu); în mediul universitar, prin instituţionalizarea studiilor europene. În legătură cu acest ultim aspect, filosoful Andrei Marga afirma faptul că redescoperirea şi reunificarea Europei central-estice (inclusiv a României), necesita, în acei ani de început, promovarea studiilor europene.
Începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, în martie 2000, a făcut ca transformarea democratică a României să fie asimilată tot mai mult cu procesul de integrare, proces care a întrunit astfel susţinerea cvasigenerală a societăţii româneşti. Sondajele realizate în ultimii ani au indicat faptul că românii au manifestat un sentiment pozitiv faţă de aderare şi ideea de europenism, de altfel Romania a fost ţara din regiune a cărei populaţie s-a dovedit cea mai entuziastă cu privire la acest fenomen. Conform studiilor realizate în plan intern, mai mult de jumătate din populaţia României considera aderarea ţării, atît la nivel naţional, cît şi la nivel individual, ca fiind aducătoare de beneficii economice (creştere economică, eficienţă, randament), politice (ameliorarea imaginii externe a României) şi chiar sociale (creşterea calităţii vieţii). Referinţele statistice indicau, de asemenea, faptul că din punct de vedere socio-profesional, pricipalii susţinători ai integrării au fost politicienii, intelectualii (liber-profesioniştii, profesorii etc), întreprinzătorii, angajaţii, funcţionarii publici şi într-o măsură mult mai mică, ţăranii, pensionarii sau şomerii .