Europenismul astăzi

În Romania, Uniunea Europeană este de multă vreme prezentă în discursurile politice interne, în mass media, în dezbaterile opiniei publice, în programele universitare sau în discuţiile cotidiene deoarece în 1990, o dată cu prăbuşirea regimului comunist, reîntoarcerea la Europa a devenit un reper important al societăţii româneşti.
Orientarea Romaniei spre democraţie şi promovarea valorilor economiei de piaţă a făcut evidentă necesitatea integrării acesteia în structurile comunitare europene, în aşa fel încît apartenenţa Romaniei la Europa să nu fie doar o realitate culturală sau spirituală, ci şi politică, economică sau instituţională. Esenţa tranziţiei de la regimul totalitar la cel democratic o constituia, în Romania, la fel ca şi în celelalte state foste comuniste, reformarea şi restructurarea economică şi respectiv democratizarea societăţii.
În plan politic, România a formulat în mai 1991 cererea oficială privind începerea negocierilor în vederea asocierii la Comunitatea Economică Europeană şi a semnat în februarie 1993 Acordul de Asociere cu aceasta. Astfel, obiectivul fundamental al politicii externe româneşti a devenit din acel moment integrarea în marea familie europeană. Ca urmare, în 1993 a fost creat în cadrul guvernului României, Departamentul de Integrare Europeană, cu rang de minister, iar în iunie 1995, pe baza prerogativelor acordate prin statutul de membru asociat, România a depus oficial la Cannes cererea de aderare la Uniunea Europeană, însoţită de o strategie naţională de preaderare, numită Strategia de la Snagov.
Dezbaterile pe marginea integrării României s-au extins şi au devenit tot mai consistente în mediul cultural, unde adesea europeniştii (Alexandru Paleologu, Gabriel Liiceanu) au polemizat cu tradiţionaliştii (Octavian Paler şi alţii); în mediul economic, în care s-a încercat găsirea celor mai potrivite linii şi strategii de dezvoltare a României în direcţia economiei de piaţă (Tudorel Postolache, Mugur Isărescu, Daniel Dăianu); în mediul universitar, prin instituţionalizarea studiilor europene. În legătură cu acest ultim aspect, filosoful Andrei Marga afirma faptul că redescoperirea şi reunificarea Europei central-estice (inclusiv a României), necesita, în acei ani de început, promovarea studiilor europene.
Începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, în martie 2000, a făcut ca transformarea democratică a României să fie asimilată tot mai mult cu procesul de integrare, proces care a întrunit astfel susţinerea cvasigenerală a societăţii româneşti. Sondajele realizate în ultimii ani au indicat faptul că românii au manifestat un sentiment pozitiv faţă de aderare şi ideea de europenism, de altfel Romania a fost ţara din regiune a cărei populaţie s-a dovedit cea mai entuziastă cu privire la acest fenomen. Conform studiilor realizate în plan intern, mai mult de jumătate din populaţia României considera aderarea ţării, atît la nivel naţional, cît şi la nivel individual, ca fiind aducătoare de beneficii economice (creştere economică, eficienţă, randament), politice (ameliorarea imaginii externe a României) şi chiar sociale (creşterea calităţii vieţii). Referinţele statistice indicau, de asemenea, faptul că din punct de vedere socio-profesional, pricipalii susţinători ai integrării au fost politicienii, intelectualii (liber-profesioniştii, profesorii etc), întreprinzătorii, angajaţii, funcţionarii publici şi într-o măsură mult mai mică, ţăranii, pensionarii sau şomerii .